Montag, 14. September 2009

Noi impresii


Acum lucrurile suparatoare din viata nu mai sunt obiective... poate doar reminescentele din trecut au lasat diverse organe, precum si legaturile dintre ele, imbacsite de stress...Medicamente impotriva stressului de acest fel, EXISTA. peisajul asta purifica...









Montag, 9. März 2009

raspuns catre o problema legata de toaletele din capitala

Din

dileme.blogspot.com
Blogul lui Mos Craciun:


"Uneori imi trec niste intrebari mai mult sau mai putin stupide prin cap.

De exemplu:
1) De ce, cand suntem opriti pe strada de un voluntar care vinde felicitari pentru scopul x, alegem sa contribuim sau nu?
Mie mi s-a intamplat azi sa contribui cu 20 de ron la organizatia World Collegiate Association for the Research of Principles. Ei, si pe masura ce ma indepartam de voluntarul respectiv, ma intrebam ce m-a convins sa raspund pozitiv la mesajul sau.
Am cateva raspunsuri alternative:
- nu era roman(ca). Era asiatica, cel putin la cum arata. Acum sa nu imi veniti cu din astea, ca "pentru mine toti sunt la fel" :)
- vorbea in engleza.
- era simpatica, adica zambea mult.
- in schimbul sumei primeam o felicitare draguta pe care am privit-o cumva ca pe un mic cadou pentru cineva anume.

2) De ce nu raspunde cel din buda (WC) cu "ocupat" sau ceva de genul cand bati in usa iar reactia corespunzatoare vine abia dupa ce incerci sa deschizi usa?!

Ei?"

Raspunsul lui Geon:

Cand se bate la WC, convenabil pentru utilizator dar si civilizat este a raspununde "ocupat". Exceptia apare in cazul cand utilizatorul cabinei este deosebit de concentrat.
Ma aventurez sa afirm ca o astfel de concentrare e perfect justificata la o stare numita constipatie.
Daca majoritatea oamenilor nu raspund cand se bate in usa, este ori din cauza constipatiei ori a unei alte cauze. Aceasta alta cauza presupun ca se numeste nesimtire, blazare, economie de cuvinte.
Constipatia cronica, cea care nu trece o perioada indelungatat de timp, lasa cu siguranta urme si asupra starii de spirit. Ea nu poate fi una pozitiva. Judecand dupa figurile oamenilor din capitala, se poate constata o constipatie generala.
Deci dincolo de eroarea inerenta gandirii umane, oamenii din aglomeratiile urbane se pot clasifica in nesimtiti sau constipati.
Pentru confirmarea stiintifica a unui astfel de model, e necesar un studiu simplu in cateva toalete publice din capitala: se bate in usa Wc-ului si se asteapta un raspuns. care se noteaza. cand numarul de inregistrari a devenit suficient de mare si semnificativ, rezultatul studiului va indica numarul de oameni cu comportament
normal.
Restul de oameni trebuie sortati dupa o psihanaliza anala avand la dispozitie alte date statistice care nu fac obiectul prezentei comunicari.

09 martie 2009 14:21

raspuns catre domnul Virgiliu Pop

Din

http://virgiliupop.blogspot.com/2009/02/cotidianulro-virgiliu-pop-omului-de.html

http://virgiliupop.blogspot.com/2009/01/space-renaissance-initiative.html


"Virgiliu Pop, un tânăr cercetător român revenit în România să lucreze la Agenţia Spaţială Română, explică într-o scrisoare publicată de cotidianul.ro de ce ştiinţa nu este un lux pe timp de criză.
Cu promisiunea finanţării programelor naţionale de cercetare, Virgiliu Pop, unul dintre tinerii cercetători români din străinătate, a revenit în România pentru a lucra la Agenţia Spaţială Română. Specialist în drept spaţial, el este autorul volumului "Who owns the Moon?", publicat de Editura Springer în 2009.
Cotidianul.ro publică scrisoarea acestuia, referitoare la bugetul alocat cercetării pe 2009:


“Îmi permit să împărtăşesc cu dumneavoastră unele gânduri, la vreme de criză. Cercetarea «tace şi face». Doar în «Revolta lui Atlas» a lui Ayn Rand, minţile luminate intră în grevă, arătând lumii ce înseamnă o societate care îşi neglijează motorul intelectual.

În realitatea românească sunt cercetatori care pleacă «dincolo», dar nici aceia nu se bucură de faima sau de bunăstarea financiară pe care o are un cântăreţ de manele sau un fotbalist.

Când un cercetator face o descoperire care îmbunătăţeşte nivelul de trai general, prea puţine ziare menţionează acest fapt. Când un fotbalist îşi face un nou tatuaj, o lume întreagă este pusă la curent.

E timpul să schimbăm această stare de fapt. Criza financiară este o realitate, dar nu trebuie să afecteze în mod negativ cercetarea. Nu ne bucurăm de o mediatizare largă; ar fi bine să schimbăm viziunea mass-media asupra cercetării, şi ar fi bine să schimbăm, mai ales, viziunea factorilor de decizie asupra acestui domeniu de importanţă vitală. Prea puţini dintre oamenii de rând - dar şi prea puţini dintre guvernanţi - îşi dau seama ce înseamnă activităţile spaţiale.

Lumea îşi închipuie că acestea se rezumă la cosmonauţi care ţopăie pe Lună sau fac tumbe pe staţia spaţială internaţională, şi nu îşi dă seama că agricultura şi inundaţiile sunt monitorizate prin satelit. Este firesc să ne bucurăm pentru succesul Ministerului Afacerilor Externe în procesul cu Ucraina, prin care am câştigat o importantă parte a platoului continental. Ar fi bine să fim, însă, conştienţi, că spaţiul cosmic adăposteşte bogăţii mult mai mari, care aşteaptă să fie exploatate. Trebuie să îi spunem omului de rând ce înseamnă spaţiul pentru el, în viaţa de toate zilele. Dacă o parte din telecomunicaţii se desfăşoară prin cabluri intercontinentale de fibră optică, o mare parte se datorează sateliţilor geostaţionari. Omului de rând nu îi pasă de cercetarea spaţială, deocamdată; ce ar zice dacă nu s-ar mai putea uita la televizor la meciurile de fotbal? Ce ar zice dacă nu ar mai putea urmări telenovele? Ce ar zice dacă nu ar mai putea vorbi la telefonul mobil?

Trebuie să ne folosim de psihologia populară şi să arătăm că, într-adevăr, contăm. Trebuie să ţinem cont de faptul că oamenii sunt, într-adevăr, speriaţi de posibilitatea ca un asteroid să ciocnească Pământul în viitor. Trebuie să le spunem că, într-adevăr, această posibilitate există, dar că, dacă activităţile spaţiale sunt susţinute financiar, oamenii de ştiinţă pot lucra pentru a preveni o atare catastrofă. Dinozaurii nu au avut buget de cercetare şi au pierit.

În timpul crizei trebuie să strângem cureaua, nu să tăiem alimentarea cu sânge a creierului. Nu numai că bugetul cercetării nu trebuie redus în vremuri de criză, ci acesta, dimpotrivă, trebuie mărit. Investiţia în cercetare produce inovaţii tehnologice, care îşi «scot banii». Un medicament performant reduce timpul de spitalizare şi economiseşte bugetul sănătăţii; un material de construcţii nou scade costurile cu infrastrctura, reducând cheltuielile de la buget în acest domeniu - şi aşa mai departe. Progresul ştiinţific din ultimele sute de ani a făcut ca membrii clasei de mijloc de azi să aibă un nivel de trai mai bun decât nobilii de odinioară. Cercetarea pe timp de criză nu este un lux, este o necesitate.

Înţelepciunea biblică proclamă că unde nu există viziune popoarele pier; iar înţelepciunea românească spune că acolo unde nu e cap e vai de picioare. Mesajul nostru către guvernanţi trebuie să fie: Aveţi grijă de cap, pentru ca să o ducă bine şi talpa ţării”."



Raspunsul lui Geon:
Uite si continuarea la piesa de teatru in care "OMUL DE STIINTA" il cearta pe "OMUL SIMPLU":
Oare lumea e tampita? Nu vedeti ce le vindeti?
Nu intelegeti, ca cercetatori marginiti, care va inchinati la ecuatia lui Schroedinger si la solutiile ei particulare, ca batjocura lumii la adresa voastra este justificata? E un semnal de alarma si un fel de chemare grosolana, atavica la normal. Oamenii, va indeamna cu brutalitate sa reveniti la normal...sa lasati la o parte eprubetele si topaitul prin spatiu, printre altele...Reveniti mai aproape de oameni, mai aproape natura. Nu va chinuiti degeaba sa vindecati omenirea de frici: FRICILE VOASTRE SUNT CEL PUTIN LA FEL DE MARI CA ALE OAMENILOR SIMPLI, DOAR CA VOI VA INCHINATI PARINTILOR FIZICII CUANTICE, SI SPERATI LA O SALVARE TEHNOLOGICA PENTRU GRIJILE VOASTRE PSIHOLOGICE.(SAU POATE SIMPATICII WATSON SI CRICK va calauzesc pasii spre vremuri mai bune, in care specia imbunatatita nu se va mai teme de nimic).
Va CHINUITI DE SUTE DE ANI SA-I LECUITI pe oameni de ignoranta, voi niste indrumatori adevarati care-i intrebati o intrebare profunda: "ce ati zice daca nu ati mai putea vorbi la telefonul mobil?".
Ce ar zice? Le-ar curge o lacrima din ochi si ar spune: "nu. asta nu se poate. va rugam sa ne iertati pentru ca am subestimat programele spatiale. nici ca vom mai face greseala asta. VORBITUL LA TELEFONUL MOBIL A DEVENIT UN FEL DE AL DOILEA AER PENTRU NOI. FARA EL, NU PUTEM SA NE CONTINUAM EXISTENTA. LA FEL, DRAGI INDRUMATORI, VIATA FARA TRANSMISIUNI DE FOTBAL IN DIRECT e trista si lipsita de sens.
Tinem cont si de teama noastra fantastica de asteroid, dar suntem constienti ca se va naste un Parinte-al-Popoarelor, care cu ajutorul fizicii cuantice va salva omenirea de la coliziunea cu asteroidul".
Cam asta ar zice. Si vor tanji mereu spre acei oameni care sa-i ajute sa-si exploateze bogatiile interioare si sa le faca viata mai frumoasa. Si vor lua in bataie de joc viata diabolica de om de stiinta.
Prea putin le va pasa sa afle ca "spaţiul cosmic adăposteşte bogăţii mult mai mari, care aşteaptă să fie exploatate".
In continuare va imbatati cu imaginea omului-taran-prost pe care il salvati de la pieire si deveniti niste mari eroi. DE BENZI DESENATE.


March 9, 2009 2:04 PM